I promise myself

To be strong that nothing can disturb my peace of mind.
To talk health, happiness, and prosperity to every person I meet.
To make all my friends feel that there is something worthwhile in them.
To look at the sunny side of everything and make my optimism come true.
To think only of the best, to work only for the best
and to expect only the best.
To be just as enthusiastic about the success of
others as I am about my own.
To forget the mistakes of the past and press on to the
greater achievements of the future.
To wear a cheerful expression at all times and give a smile
to every living creature I meet.
To give so much time to improving myself that I
have no time to criticize others.
To be too large for worry, too noble for anger, too strong for fear,
and too happy to permit the presence of trouble.
To think well of myself and to proclaim this fact to the world,
not in loud words, but in great deeds.
To live in the faith that the whole world is on my side,
so long as I am true to the best that is in me.

Phoenix …

Asemenea pasarii Phoenix, azi voi muri … si ma voi naste iar … ! Azi a sosit clipa cand eu nu voi mai fi eu ci o noua pasare nascuta din pasarea ce tocmai a murit. Aici ma termin si incep iarasi EU. Un alt inceput si un nou sfarsit.
Am realizat ca nu mai simt frica, nu o mai simt asa cum o simteam alta data, dureroasa, neagra, apasatoare. Frica am transformat-o intr-un simplu cuvant fara semnificatie, ce arde transformandu-se in cenusa.
Voi incepe iar sa ma transform frumos spre a deveni frumusetea de pasare ce tocmai s-a nascut !
… si nu, nu-mi voi cere nimanui iertare pentru mine … eu doar voi FI … si cine considera a fi de ajuns, va ramane, si cine considera a nu fi de ajuns … sa plece … si sa-si gaseasca alt drum ! Drumul meu este prin mine … si este azi, aici !
Azi, voi muri si ma voi naste iar ! Astazi EU sunt pasarea PHOENIX regasita in mine din chiar propria mea cenusa !

STOP

STOP STOP STOP!!!! In capul meu doar asta aud: STOP!!! Totul se misca mult prea repede, am ametit si nu mai vreau!!! Ma simt prinsa intr-un vartej ametitor de vorbe, ganduri, actiuni si reactiuni. Simt cum ma inec si nu mai pot sa respir. NU MAI VREAU!!! As vrea sa pot sa-mi fac curaj si putere incat sa pot sa tip in cele 4 zari si cat de tare ma tin plamanii: STOOOOP!!! NU MAI VREAU!!!
Si tot acest tipat il inchid in mine si simt cum cum ma apasa din ce in ce mai tare … atat de tare incat am inceput sa-l simt si fizic cum ma doare …
Vreau sa urlu: STOP!!! E totul prea rapid si nu mai pot sa vad viata de langa mine! STOP!!! Eu vreau sa vad viata!!!
STOP! STOP! STOP!

Amestec curcubeu…

Umblu vartej prin viata! Cad si ma ridic si cad din nou … ma pierd pe mine si nu stiu unde sa ma gasesc. Privesc, rostesc, rosesc …

E-un dans al vietii ce refuz sa-l mai dansez … zbor nebun de fum in jurul meu … si-o elfa inecata in amar, paralizata … culori de energii ce vin si pleaca …

Spui punct intr-un singur cuvant si-astepti, doresti, ravnesti …

Pornesti din nou cu furtuna in fata, si-astepti inca o data sa vezi ce ti se ofera in viata …

As vrea sa zbor din nou dar stiu, mi se arata inca o data, nu e usor … si ce-i usor? Nimic!

Nimic …

Nimic din tot ce am avut, acum, eu nu mai am decat un vis usor de zbor …

Eu vin din viitor !… si caut sa-mi gasesc trecutul, acel decor ce m-a facut sa vreau sa plec de acolo spre un “ce ?” minor …

E-un “ce ?” ce-mi pune intrebari fara raspuns si sincer, ma apuca-un ras isteric, neascuns … de ce-ti arata viata si ale ei valuri de nepatruns …

Traiesc in asteptare continua de ideal … si soare ce astept sa-mi straluceasca inca o data in acest infern(al) … dorintei ce-mi arde-n piept ca un pumn(al) de fier!!!

Ce?

Ce este viata omului pe pamant? Cum zicea cineva….este ‘frunza-n vant’. Ne nastem pentru a muri si murim pentru a ne naste. Ce suntem noi aici si de ce am venit ? Cine ne comanda existenta pe pamant si cine ne coordoneaza apoi ? Unde suntem noi si unde ne oprim ? Si mai mult decat atat de ce suntem ? Suntem, sau totul este doar un vis frumos sau un cosmar ?
Unde este limita dintre a fi sau a nu fi TU….eu ? Ne lasam purtati toata viata de viata si de circumstantele pe care noi sau altii le creaza. Viata noastra este ca un bulgare de zapada care se rostogoleste peste muntele de situatii in care suntem indusi sau in care singuri ne ducem … pentru a deveni apoi un mare munte de zapada. Cine poate controla un imens munte de zapada? Exista cineva/ceva care sa poata face asta? Ne punem zilnic mii de intrebari, referitoare la ceea ce inseamna viata si existente noastra, dar cate raspunsuri reale, adevarate primim la toate aceste intrebari?
Unde incep si unde ma termin EU? Aici sau in alta existenta ? Vom fi oare capabili vreodata sa aflam raspunsul?
De ce o pasare este atat de libera in infinitul cerului iar un soarece se chinuie in crapaturile pamantului ? De ce o frunza se desprinde din copacul ei pentru a se lasa purtata de vant catre un pamant negru iar o floare se ridica spre cer zambind la soare ?
Ce insemn eu aici si pentru cine insemn ? Dar in primul rand cand trebuie sa aflu ce insemn eu pentru … EU ?
Ma cuprinde o frica de nepatruns si dintr-o pasare din inaltul cerului imi vine sa …..……….

Un zbor…

A fost odata o pasare. Impodobita cu o pereche de aripi desavirsite si pene stralucitoare, colorate si minunate. In sfirsit, o vietate creata ca sa zboare libera si sloboda in cer, sa-i bucure pe cei care o zaresc.
Intr-o zi, o femeie vazu pasarea si se indragosti de ea. Ii urmari zborul cu gura cascata de uimire, cu inima batindu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. Se indemna sa zboare impreuna cu ea si amindoua calatorira prin cer intr-o armonie desavirsita. Ea admira, venera, proslavea pasarea. Dar ii veni atunci un gind: poate ca pasarea voia sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Si femeia se simti infricosata. Infricosata ca nu va mai simti niciodata acelasi lucru pentru alta pasare. Si se simti invidioasa, invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii. Si se simti singura. Si cugeta: „Am sa instalez o capcana. Data viitoare cind va veni pasarea, ea nu va mai pleca.” Pasarea, indragostita si ea, reveni a doua zi, cazu in capcana si fu inchisa in colivie. Femeia privea zilnic pasarea. Avea la dispozitie obiectul pasiunii sale si il arata prietenelor ei, care comentau: „Tu esti cineva care are totul.” Intre timp, incepu sa se produca o ciudata transformare: cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca, isi pierdu interesul pentru ea. Pasarea, nemaiputind sa-si dea glas sensului vietii sale, incepu sa slabeasca, pierzindu-si stralucirea, se uriti — si femeia nu-i mai dadea nicio atentie, multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.
Intr-o buna zi, pasarea isi dădu duhul. Femeia fu cuprinsa de o adinca tristete si-si ducea zilele cu gindul la ea. Nu-si amintea insa de colivie, isi aducea aminte doar de ziua cind o vazuse pentru prima oara zburind mulţumita printre nori. Daca s-ar fi observat pe sine insasi, ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atit de mult la pasarea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei in miscare, nu trupul ei fizic…

…!!!…???

Exista situatii in viata in care efectiv te simti legat de maini si de picioare. Fie ca te paralizeaza o frica de care nu poti sa te descotorosesti, fie ca pur si simplu te afli intr-un moment in care orice ai face, rezolvarea nu tine neaparat de tine, fie nu stii incotro sa o iei ca sa te ajuti sa-ti fie bine. Ce faci atunci? Cum reusesti sa iei alegerea corecta? De unde stii ca ceea ce faci e bine sau relativ bine si nu e rau sau relativ rau?

Cred ca alegerile facute in viata trebuie sa fie intotdeauna asumate, iar mie, in acest moment imi este frica de asumare. Am crezut ca daca o sa ajung la o anumita varsta o sa-mi fie mai usor sa pot lua decizii. Se pare in schimb ca m-am inselat. Cu cat inaintez in varsta, deciziile mi se par cu mult mai greu de luat iar implicatiile acestor decizii cu mult mai mari. Se pare ca ajungi in momente in care esti mai mult sau mai putin fortat de imprejurari sa uiti de tine si sa te mai gandesti si la cei din jur. Cum mai ziceam si in alte momente, nu ma consider o persoana care sa poata in intregime actiona in acest mod dar incerc din rasputeri sa fac sa fie bine pentru cat mai multe persoane din jurul meu. Sa fie oare asta o greseala majora a vietii mele? Cum voi mai sti eu apoi daca ceea ce am, simt sau fac pentru mine inseamna “fericire”?

Recunosc, exista acum ceva, cineva acolo, in mine … inauntrul meu care imi cere ajutorul cu desperare. Incerc sa facem pace … si incerc sa aleg sa pot sa-mi fie bine, indiferent de cat de mult sau putin reusesc sa ma “impac” cu cel/cea care face atata galagie si agitatie…….

Sper sa reusesc …. Sa reusesc sa-mi fie si mie bine ….. si sa ajung sa-mi inceteze in viata toata agitatia in care ma zbat de ceva ani buni…. SPER…

Iubirea…

Sunt o visatoare incurabila…cred in ideal si in puterea gandului pozitiv. Vad oamenii frumosi si mi-e foarte greu sa cred lucruri urate despre ei. M-am lovit de multe ori de rautati si orgolii prostesti, mi-a fost de foarte multe ori greu sa-mi revin din lovituri si cazaturi si cu toate astea m-am ridicat mereu, m-am scuturat de praf si am continuat sa caut in om doar tot ceea ce este mai pur mai bun si mai…sa merite. Unii ar numi ceea ce sunt … naivitate. Nu conteaza, zi-i cum vrei, nu ma deranjeaza! Incerc sa nu ma las atat de mult influentata de ceea ce este rau si incearca sa ma inconjoare.

Eu acord intotdeauna a doua sansa, uneori chiar si a treia si a patra. Multi ma judeca pentru asta, dar iar, ce conteaza? Sufletul meu e liber si-mi place sa cred ca e si mare si ca ar fi nevoie de prea multa rautate si ura sa se reverse deodata asupra mea pentru a ma face sa ma inchid. Nu, ce-i drept nu sunt stana de piatra si mi se intampla de multe ori sa simt ca nu mai fac fata, dar atunci iar, mereu, mi se intampla ceva bun sa-mi apare in cale, ceva care sa ma rasplateasca pentru ca am reusit sa fac fata raului cu bine.

Se spune ca de fapt, in esenta, nu exista decat 2 sentimente, cel de ura si cel de iubire si ca din acestea doua ar deriva si celelalte sentimente. Si da, daca stai bine si te gandesti, asa e, tot ceea ce inseamna urat: dispret, frustrare, furie, temere, enervare, etc, vine doar dintr-un prim sentiment de ura fata de ceva sau cineva; implicit tot ceea ce inseamna iubire: fericire, extraz, bucurie, exaltare, succes, etc vine din sentimente de iubire fata de ceva, de cineva si mai ales fata de tine.

Un prin pas pentru a reusi sa traim intr-o lume mai buna ar fi sa incercam in primul rand sa iubim; mai inainte insa de a iubi este primordial sa NE iubim. Si nu ma refer aici la narcisim, pentru ca asta porneste tot de la ura (ura fata de ceilalti, de ceea ce te inconjoara), ma refer la a ne iubi si a ne accepta pe noi asa cum suntem facuti. Stiu ca de cele mai multe ori este destul de greu, dar niciodata imposibil. Eu incerc in continuu sa ma educ in asa fel incat iubind si acceptand ceea ce sunt sa pot oferi in jur iubire, fericire, implinire. Nu, nu este ceea ce inseamna abandon de sine, pentru ca eu una, recunosc, nici nu as putea fi capabila de asa ceva; este poate mai mult o mica incercare de a ma reintegra in natura, natura care este perfecta daca este sa ne-o imaginam asa cum a fost lasata … si natura este plina de iubire pentru om, omul care o distruge incet, incet.

Ma inconjur mereu de oameni si nu-mi place deloc singuratate. Cineva mi-a zis la un moment dat ca acest lucru este doar o incercare de a fugi de mine si de gandurile mele. Eu insa nu consider asta! Nu-mi place singuratare pentru ca stiu ca am ceva de oferit, ceva care merita, iar singuratatea mea ar fi din punctul meu de vedere doar o dovada de egoism. Sunt persoane care pot cu siguranta spune ca am fost acolo, langa ele in momente grele din viata lor si am reusit sa ofer ce aveam mai bun pentru a ajuta. Si cred cu tarie ca binele se rasplateste intotdeauna cu bine. Cine a vazut filmul “Pay it forward” stie cu siguranta despre ce vorbesc.

Fiecare experienta din viata mea m-a ajutat sa ma cunosc mai bine si sa ma iubesc mai frumos. Multa lume vorbeste depre experiente ca si cum ele ar fi doar negative sau doar pozitive. Eu vin si spun: sunt toate pozitive, pentru ca din fiecare ai ceva de invatat. In momentul in care iti aduci un plus de experienta, ti-ai adus un plus de bine. Imi place sa cred ca pe mine experientele trecute m-au ajutat sa ajung ceea ce sunt, m-au ajutat sa ma dezvolt si nu regret nimic din ceea ce mi s-a intamplat.

Iar o sa se creada ca sunt naiva. Si ce daca? Atata timp cat sunt ceea ce sunt si sunt impacata cu ceea ce am devenit prin naivitatea mea, nu vad acest cuvant ca fiind unul negativ.

Eu cred in om si stiu ca desi sunt multi oameni care nu mai pot vedea corect pentru ca li s-a umplut sufletul si mintea de ura, ei nu ma pot rani atat de tare daca atat la bine cat si la rautate eu le pot raspunde cu iubire. Si credeti-ma, nici nu stiti cat stiti si nici nu stiti cat puteti sa daruiti, pentru ca iubirea este nelimitata si ea este mult mai mare decat neiubirea.

P.S. Incearcati sa iubiti, incearca sa va iubiti!

Perfectiunea

PERFECT = Care intruneste in gradul cel mai inalt toate calitatile cerute; desavarsit.
Este definitia cea mai simpla a cuvantului perfect. Acum, ce inteleg eu prin cuvantul perfect, cu siguranta ca nu corespunde si probabil nu va corespunde niciodata cu perceptia ta sau a lui sau a ei. Perfectiunea tine de perceptia fiecarui om in parte. De aceea probabil ca cea mai perfecta fiinta din lume este chiar OMUL. Cuvantul perfect nu poate cuprinde nici pe departe suma sentimentelor, intelesurilor sau formelor pe care acest cuvant il capata la nivel de om. Omul este perfect tocmai prin suma imperfectiunilor sale, asta daca este sa plecam de la premisa ca a fi perfect inseamna, de fapt, a incerca sa inglobezi intr-un singur concept lucruri care exista doar in mintea fiecaruia.

Perfectiunea mea este simpla, redefinindu-se mereu in functie de situatiile vietii in care ma aflu. Si as spune ca in momentul de fata inca mai reusesc sa vad perfectiunea intr-un trandafir de un rosu rubiniu care se desface zambind soarelui dintr-o dimineata de vara. Mai vad perfectiunea in zambetul jucaus al unui copil. Si aici este ciudat, pentru ca ce cred eu ca este perfect la acest zambet este tocmai faptul ca acel copil nu este constient inca de faptul ca nu cunoaste notiunea de perfect. Cat de simplu si frumos este ca in acel capsor mic de copil inca nu s-au definit conceptele vietii sociale si mintea lui nu este constransa in definitii care sa-l “ajute” sa se “integreze” in ceea ce-l va inconjura ducand viata de om adult.

Si ca sa nu ma limitez singura incercand sa-mi ofer o definitie a conceptului “perfectiune” vin si spun ca pentru mine dimineata perfecta este cea care ma lasa sa ma trezesc langa persoana iubita auzindu-i soapta care-mi spune “Te iubesc”; ziua perfecta este aceea care-mi ofera sansa sa ajut oamenii de langa mine, oferindu-mi seara satisfactia de a nu fi trait o zi pe acest pamant fara rost; seara perfecta este aceea care-mi ofera alaturi persoanele dragi stanse toate la cina, moment in care se discuta planuri, vise si dorinte de viitor … sau seara care se prelungeste cu un pahar de vin rosu baut la lumina lumanarilor, ghemuita in bratele iubitului; saptamana perfecta este aceea care a trecut lin, fara evenimente neplacute si ganduri negre ce-ti intuneca existenta; luna perfecta este cea la al carei sfarsit ma pot bucura de un shopping nu atat de limitat de buget pentru ca tocmai ce am primit o prima sau o marire de salariu; anul perfect este cel care mi-a oferit realizari de vise si cat mai mult timp petrecut in prezenta familiei pe care o iubesc nespus; in fine, viata perfecta cred ca ar fi cea la sfarsitul careia as putea spune ca in versurile melodiei “no, je ne regrette rien”.
Sunt convinsa in schimb ca poate tu nu gandesti in totalitate ca mine. De ce? Pentru ca nu exista o definitie perfecta a cuvantului perfect si cu atat mai putin a perfectiunii. Si tot ce se transforma in cuvinte devine deja relativ si imperfect si va tine mereu doar de perceptii de moment, de realizari sau succese personale.
Perfectiunea poate atinge insa noi si noi trepte, pentru ca suntem oameni care ne dorim permanent sa evoluam, sa ne indreptam spre ceva din ce in ce mai maret, transformandu-ne viata continuu … ceea ce insemna ca exista mari sanse ca maine, perfectiunea mea de azi sa fie total banala si neinteresanta. Perfectiunea mea de maine poate fi mult mai perfecta.
Mai pot spune acum la final ca, nu, acest blogpost nu va mai fi la fel de perfect maine sau poate chiar in urmatoare secunda ce va precede publicarii lui in neant.

P.S. Iti doresc sa fii PERFECT, iti doresc mereu sa fii OM!

Fericirea-i…

Versurile unei melodii care-mi place foarte tare zic:
“Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza.”
Stau aici in intunecimea camerei si-mi dau seama ca sunt un om fericit. Sunt fericita pentru ca este soare afara … ca a venit primavara mea mult asteptata. Sunt un om fericit pentru ca traiesc si simt asta prin fiecare por si respir fericire pentru ca stiu ca pot face orice, pot avea lumea la picioare. SUNT si asta imi da puterea de a merge mai departe. Nu exista limita cand iti doresti ceva cu adevarat si stii ca nimic nu este prea greu de rezolvat atunci cand respiri si te trezesti iar dimineata.
Exista mult rau in lumea asta mare si este suficienta ura si teroare si frica. Nu mai pot trai fiindu-mi frica. Frica este pentru oamenii lasi. Dumnezeu l-a incercat mult pe Iov si credinta lui a ramas aceeasi. Nu as avea nici macar speranta sa pot fi ca Iov, dar macar pot incerca sa nu mai traiesc in frica. Ceea ce-mi este dat sa duc o sa duc mereu cu fruntea sus. Nu ma pot zbate in agonie, ar fi un pacat major si as pierde cel mai important lucru…VIATA. Voi face ceea ce pot face si stiu ca voi fi fericita. Tot ceea ce fac tine doar de mine si dorintele si sperantele mele. Nu exista constrangeri decat cele pe care ti le creezi ca simplu om si muritor, constrangeri create de mintea umana cu bariere de netrecut doar pentru ca exista prea multa mandrie si orgolii si mai mult decat orice lipsa de credinta in catre in sus si in propriul EU.
Azi cred! Si de acum inainte cred ca tot ce vreau e posibil sa fie real doar prin mine si prin ceea ce vreau sa fiu. Mintea mi-o las libera si de acum las soarele sa-mi patrunda in suflet, sa-mi lumineze fiinta. Nimic din ce vreau nu-mi este imposibil si drumul meu este unul doar prin mine.
Da, fericirea este un lucru marunt dar atat de maret atunci cand stii ca ceea ce ai facut aduce fericire nu doar tie ci si celor din jurul tau.
Incercati sa zambiti! Lumea ar fi un loc cu atat de mult mai bun daca fiecare dintre noi ar sti sa raspunda cu un zambet atat la binele cat (si mai ales) la raul din jur. Oamenii care te inconjoara raspund intotdeauna la stimuli din jur. Va imaginati cati stimuli pozitivi ar exista daca fiecare ar invata sa ofere un zambet cald? Ce-i drept, nici mie nu-mi iese mereu sa raspund cu un zambet sincer, dar la urma urmei nimeni nu stie ce-i in sufletul/inima ta si daca prin tine mai reusesti sa aduci un alt zambet pe fata cuiva eu consider ca ziua nu ti-a trecut fara folos.
Fericirea e….fericirea-i tot ceea ce-ti doresti sa fie fericire…, e doar o singura aripa ce vibreaza! Asa ca va zic, nu uitati sa va doriti mereu mult, mult mai mult si veti fi constienti la un moment dat cat de simpla si multa e fericirea!